Florin Boita – Mândro dorul meu te prindă

I.
Mândro ce-am aflat în sat
Gândești să mă dai zuitat
Nu știu eu, dar știe satul
Că ție ți-i drag de altul
Mândro de-i adevărat, au mândruță dragă
Eu zic că-i mare păcat, mândrulița mea
Mândro de-i adevărat, au mândruță dragă
Eu zic că-i mare păcat, mândrulița mea

II.
Mi-ai pus inima pe jar
M-ai lăsat cu dor și-amar
Cu foc greu la inimioară
Că nu ne-am iubit o seară
Nici o zi de primăvară, au mândruță dragă
Ne-am iubit doi ani și-o vară, mândrulița mea
Nici o zi de primăvară, au mândruță dragă
Ne-am iubit doi ani și-o vară, mândrulița mea

III.
Cum ai putut mândra mea
Să-mi faci țăndări inima
Că te-am grijit ca pe-o floare
Într-o zi de sărbatoare
Am fost ca doi pupi de crini, au mândruță dragă
Și-acum ni-s ca doi străini, mândrulița mea
Am fost ca doi pupi de crini, au mândruță dragă
Și-acum ni-s ca doi străini, mândrulița mea

IV.
Mândro dorul meu te prindă
Când te uiți ziua-n oglindă
Și să-ți ardă inima
Numai cum arde a mea
Să te ardă să te frigă, au mândruță dragă
Și nicicând să nu se stingă, mândrulița mea
Că te-am iubit mândra mea, au mândruță dragă
Cum nici tu nu poți credea, mândrulița mea


Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *