Florin Boita – Mândro dorul meu te prindă

I.
Mândro ce-am aflat în sat
Gândești să mă dai zuitat
Nu știu eu, dar știe satul
Că ție ți-i drag de altul
Mândro de-i adevărat, au mândruță dragă
Eu zic că-i mare păcat, mândrulița mea
Mândro de-i adevărat, au mândruță dragă
Eu zic că-i mare păcat, mândrulița mea

II.
Mi-ai pus inima pe jar
M-ai lăsat cu dor și-amar
Cu foc greu la inimioară
Că nu ne-am iubit o seară
Nici o zi de primăvară, au mândruță dragă
Ne-am iubit doi ani și-o vară, mândrulița mea
Nici o zi de primăvară, au mândruță dragă
Ne-am iubit doi ani și-o vară, mândrulița mea

III.
Cum ai putut mândra mea
Să-mi faci țăndări inima
Că te-am grijit ca pe-o floare
Într-o zi de sărbatoare
Am fost ca doi pupi de crini, au mândruță dragă
Și-acum ni-s ca doi străini, mândrulița mea
Am fost ca doi pupi de crini, au mândruță dragă
Și-acum ni-s ca doi străini, mândrulița mea

IV.
Mândro dorul meu te prindă
Când te uiți ziua-n oglindă
Și să-ți ardă inima
Numai cum arde a mea
Să te ardă să te frigă, au mândruță dragă
Și nicicând să nu se stingă, mândrulița mea
Că te-am iubit mândra mea, au mândruță dragă
Cum nici tu nu poți credea, mândrulița mea