Nicoleta Voitec – M-am întors la mine-n sat

M-am întors la mine-n sat
În locul de unde-am plecat
Să văd neamuri și ortaci
Munții cu păduri de fagi
Dorurile mă ajung și cu greu m-apasă
Unde ești copilărie și viață frumoasă
Dorurile mă ajung și cu greu m-apasă
Unde ești copilărie și viață frumoasă

Când văd câmpul cu verdeață
Și florile din fereastră
Să mai fiu copil aș vrea
Doar o zi de s-ar putea
Să m-aștepte maica-n prag cu lacrimi pe față
Să-i spun cât mi-o fost de dor să o strâng în brațe
Să m-aștepte maica-n prag cu lacrimi pe față
Să-i spun cât mi-o fost de dor să o strâng în brațe

Acas’ la mine-n Banat
Toate îs cum le-am lăsat
La izvor apa mai curge
Beau și dorul mi-l mai stinge
Numa’ poarta-i ruginită și țigla-i picată
Casa-i goală și pustie, nu-i ca altădată
Numa’ poarta-i ruginită și țigla-i picată
Casa-i goală și pustie, nu-i ca altădată

Vremurile s-or schimbat
Tinerii toți or plecat
Cășile-or rămas pustâne
Nu mai latră niciun câine
Numa-n prag de sărbători toți se-ntorc acasă
Că niciunde nu găsești viață mai frumoasă
Aicia și frunza cântă apa-i mai curată
Ce n-aș da să pot întoarce anii d-altădată


Comments

Lasă un răspuns